ONU pe scurt

Naţiunile Unite în România

Prin intermediul programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, România beneficiază de un volum important de asistenţă tehnică şi financiară în sectoare de interes pentru ţară: protecţia mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituţiilor democratice, etc. Valoarea acestor proiecte este substanţial mai mare decât obligaţiile financiare pe care România le are faţă de instituţiile din Sistemul ONU.

  • Asistenţa financiară oferită de către Sistemul ONU este atent armonizată cu strategiile şi programele naţionale ale României pentru a asigura un răspuns eficient la priorităţile de dezvoltare ale României.
  • Sistemul ONU din România răspunde cererilor guvernamentale de asistenţă în formularea şi implementarea strategiilor naţionale.
  • Naţiunile Unite îşi pun la dispoziţia guvernului experienţa şi capacitatea de analiza pe baza cărora propun şi încurajează implementarea unor politici publice importante ale guvernului. 

În România, 11 agenţii ale ONU (UNDP, UNICEF, UNFPA, UNESCO-CEPES, UNHCR, UNAIDS, WHO, ILO, UNIC, WB, IMF) cooperează cu parteneri naţionali în scopul reducerii sărăciei, protecţiei mediului, combaterii bolilor şi promovării drepturilor omului. În sprijinul acestor priorităţi de dezvoltare naţională, ONU a formulat Cadrul De Asistenţă în Dezvoltare (UNDAF), ce furnizează un răspuns colectiv, coerent şi integrat al ONU la priorităţile naţionale, incluzând atingerea, în România, a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (MDG). 

Consensul politic naţional pe tema reformei, şi efortul comun în direcţia integrării în Uniunea Europeană au oferit agenţiilor ONU oportunităţi viabile de a sprijini Guvernul României în arii de activitate de importanţă vitală, cum ar fi crearea de locuri de muncă, sănătate, integrarea minorităţilor, egalitatea în şanse, drepturile omului şi întărirea capacităţilor de guvernământ local. În anii recenţi, programele sistemice ale ONU au fost centrate pe sprijinirea României în direcţia integrării în UE şi al beneficierii de programele europene de dezvoltare şi cooperare.

Agenţiile ONU în România

Centrul de Informare al ONU (UNIC) a fost prima instituţie ONU care şi-a deschis un birou în România, în iunie 1970. UNIC oferă publicului român materiale informative actualizate cu privire la obiectivele şi activităţile ONU în sectoarele politic, economic, social şi umanitar. Centrul reprezintă atât legătura activă dintre ONU şi mass-media, instituţiile de învăţământ sau organizaţiile neguvernamentale locale, cât şi principala sursă locală de informaţii publice despre sistemul Naţiunilor Unite.

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi-a deschis biroul din România în 1971. În primii ani de activitate, PNUD a oferit asistenţă tehnică, a organizat programe de pregătire în străinătate pentru experţii români sau a achiziţionat echipament occidental. După 1989, PNUD şi-a putut asuma un rol mult mai dinamic şi a devenit un partener real al Guvernului României în noile sale programe de dezvoltare. Programul Naţional de Cooperare din perioada 2005-2009 s-a concentrat pe trei arii de acţiune: guvernare democratică şi dezvoltare descentralizată; dezvoltare economică şi socială; crearea unui mediu propice susţinerii dezvoltării durabile.

UNESCO-CEPES (Centrul European UNESCO pentru Educaţie Superioară) şi-a început activitatea la 21 septembrie 1972. Guvernul României a invitat UNESCO, în 1970, să deschidă la Bucureşti un centru care să promoveze cooperarea internaţională în domeniul educaţiei superioare, în special colaborarea dintre Europa de Vest şi de Est. UNESCO-CEPES şi-a concentrat activităţile pe formularea şi implementarea de politici în domeniul educaţiei superioare; reforme legislative în educaţie; asigurarea calităţii şi acreditarii academice; recunoaşterea calificărilor academice şi profesionale; noi abordări ale managementului instituţional şi guvernamental; autonomia universitară şi libertatea academică; statutul şi pregătirea profesorilor; relaţiile între universităţi şi patronate; folosirea noilor tehnologii informatice; educaţia transnaţională.  

Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a semnat, în 2005, împreună cu Guvernul României, Planul de Acţiune al Programului pentru România, prin care s-au pus bazele colaborării pe următorii cinci ani, ariile principale de acţiune conţinute in Plan fiind: populaţie şi dezvoltare, sănătatea reproducerii, egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei. Principalele obiective vizează îmbunătăţirea capacităţii instituţiilor guvernamentale de a elabora şi implementa eficient politici privind populaţia, violenţa în familie şi traficul de fiinţe umane.  De asemenea, se urmăreşte în continuare creşterea accesului populaţiei la servicii de calitate de planificare familială şi îngrijire pre şi post natală şi îmbunătăţirea accesului tinerilor la educaţie şi servicii prietenoase privind sănătatea reproducerii şi sexualităţii, cu accent pe prevenirea ITS şi a HIV/SIDA.

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) este prezent în România din anul 1991. În mod constant, UNHCR a susţinut eforturile depuse de către guvernul României pentru a face din sistemul de azil din România o componentă importantă pentru aderarea la Uniunea Europeană. Obiectivele UNHCR în România sunt: dezvoltarea sistemului naţional de azil şi a regimului protecţiei refugiaţilor conform standardelor europene şi internaţionale; asistenţa solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor; promovarea unor soluţii durabile la problemele cu care se confruntă refugiaţii; prevenirea şi reducerea cazurilor de apatridie. Domeniile de cooperare ale UNHCR sunt: accesul la procedura de azil şi la teritoriu, precum şi respectarea principiului nereturnării, permanenta îmbunătăţire a calităţii procedurii de determinare a statutului de refugiat în România, îmbunătăţirea condiţiilor de primire a solicitanţilor de azil şi de cazare a refugiaţilor, reunificarea familiei, integrarea refugiaţilor în societatea românească şi accesul acestora la cetăţenia română, alte soluţii durabile: repatrierea voluntară (atunci când condiţiile din ţara de origine permit acest lucru) şi stabilirea într-o terţă ţară (daca nici o altă soluţie durabilă nu este posibilă, şi doar în anumite situaţii) Activităţi specifice: asistenţă tehnică, protecţie şi asistenţă pentru solicitanţi de azil şi refugiaţi, asistenţă tehnică în materia apatridiei. UNHCR acordă un  interes deosebit următoarelor aspecte în asistenţa solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor: condiţii de primire/cazare, acces la educaţie, locuri de muncă, acces la serviciile de sănătate şi asistenţa socială, condiţii de subzistenţă, consiliere juridică.

Biroul de legătură pentru România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO) a fost înfiinţat în 1990. De atunci, acesta a implementat programul WHO Eurohealth, care a cuprins trei faze: cea de urgenţă, WHO prevenind o criză în aprovizionarea cu medicamente de bază, cea pe termen mediu, organizaţia oferind asistenţă Guvernului în transformarea politicilor pentru sănătate în programe naţionale pe domenii prioritare, şi cea pe termen lung, WHO oferind asistenţă Guvernului în dezvoltarea politicilor naţionale de sănătate în conformitate cu principiul Sănătate pentru Toţi. Acest sprijin consultativ a fost oferit şi pentru reforma sănătăţii, dezvoltarea politicilor de sănătate, organizarea şi management-ul sistemului de sănătate, descentralizarea si dezvoltarea serviciilor primare de asistenţă medicală sau a instituţiilor de învăţământ pentru sănătate publică.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) si-a deschis biroul din România în 1991. UNICEF a derulat iniţial două programe bianuale de urgenţă. Programul de Ţară ulterior (1995-1999) a avut drept scop susţinerea familiilor in procesul de tranziţie şi, de atunci, a contribuit la construcţia unei baze solide pentru reforma sistemului naţional de protecţie a copilului. În momentul de faţă, biroul UNICEF din România  are patru priorităţi de acţiune: asigurarea educaţiei primare, promovarea dezvoltării potenţialului copilului şi protejarea de boli şi deficienţe, promovarea drepturilor copilului. Programul de acţiune al UNICEF în România are patru componente: monitorizare a drepturilor copilului, protecţie a drepturilor copilului, sănătate (politici şi servicii de nutriţie şi sănătate) şi educaţie.

Fondul Monetar International (FMI) şi-a deschis biroul reprezentativ pentru România în 1991. România  este membră a FMI din 15 Decembrie, 1972 şi a apelat la resursele acestei instituţii de opt ori până în prezent pentru a susţine financiar programele derulate de Guvern. Politicile cheie de stabilizare constau în reducerea deficitului bugetului de stat, întărirea poziţiei financiare a întreprinderilor de stat prin ajustarea preţurilor la energie şi controlul asupra salariilor, precum şi măsuri menite să limiteze creşterea creditului. Pe parcursul prezenţei sale în România, Fondul a oferit şi instruire de specialitate.

Banca Mondială şi-a deschis biroul din România  în 1992. România  se alăturase Băncii Mondiale la 15 decembrie 1972, iar primul împrumut acordat României a fost aprobat în 27 iunie 1974. Până în prezent, Banca Mondială a finanţat peste 40 de operaţiuni în ţară, reprezentând un angajament total iniţial aproape 5 miliarde de dolari. Operaţiunile de investiţii şi împrumuturile pentru politici de dezvoltare (DPL) abordează trei domenii largi: promovarea sectorului privat şi dezvoltarea unor pieţe eficiente - aceasta include finalizarea agendei de privatizare, îmbunătăţirea serviciilor de infrastructură, crearea unui mediu de afaceri favorabil investiţiilor şi creşterii economice şi consolidarea eficienţei pieţei muncii -, edificarea unor instituţii din sectorul public, şi îmbunătăţirea guvernării prin reforma serviciului public, îmbunătăţirea gestionării cheltuielilor publice şi a responsabilităţii, implementarea unei strategii împotriva corupţiei şi reforma justiţiei, constituirea capitalului uman şi îmbunătăţirea protecţiei sociale prin ameliorarea asigurării de servicii sociale în domeniul sănătăţii şi educaţiei şi îmbunătăţirea sistemului de pensii. În plus, programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei vizează îmbunătăţirea infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigaţii, serviciile sociale şi sistemul de finanţare rurală, printr-un proces participativ. De asemenea, operaţiunile băncii vizează îmbunătăţirea productivităţii agricole şi forestiere.

Biroul din Bucureşti al Corespondentului Biroului International al Muncii (BIM) s-a deschis în 1992. România  este membru al BIM încă din momentul înfiinţării organizaţiei în 1919. De atunci, BIM a contribuit la îmbunătăţirea legislaţiei muncii din România pe baza standardelor internaţionale pentru muncă. A oferit de asemenea asistenţă tehnică constituenţilor naţionali tripartiţi; în plus, a contribuit cu asistenţă tehnică la executarea mai multor proiecte în România, printre acestea numărându-se şi modernizarea serviciilor de angajare şi prevenirea consumului de alcool şi droguri la locul de muncă. Organizaţia este implicată în prezent în efortul comun de eliminare a exploatării copiilor în România. BIM a organizat şi o serie de seminarii şi conferinţe importante pe teme precum standardele muncii, sistemele de inspecţie, sistemele tripartite, reprezentarea unională, soluţionarea conflictelor de muncă, politica de salarizare, exploatarea copiilor.

 

Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/ SIDA (UNAIDS) şi-a deschis biroul din România în august 1997. Obiectivul activităţii sale este de a ajuta Guvernul României în implementarea strategiei naţionale de contracarare a răspândirii HIV/ SIDA şi de a dezvolta capacităţi locale de prevenire a infecţiei cu HIV. UNAIDS derulează de asemenea şi activităţi de cercetare şi încearcă să înfiinţeze reţele de comunicare şi schimb de informaţii pentru a facilita eforturile comune de combatere a epidemiei şi de a-i reduce efectele. Activităţile actuale ale UNAIDS în România  se concentrează pe sprijinirea consensului asupra planificării strategice în domeniul HIV/ SIDA şi pe împiedicarea răspândirii virusului HIV în cadrul categoriilor vulnerabile.

Toate fondurile, programele şi agenţiile specializate ale ONU în România  colaborează cu Coordonatorul Rezident ONU şi cu biroul acestuia pentru asistenţă în armonizarea programelor şi în coordonarea activităţilor. Armonizarea operaţională se bazează pe avantajele comparative oferite în arii specifice de expertiză (deţinute de fiecare agenţie sau program ONU) şi include schimbul de informaţii, planificarea comuna a activităţilor, abordări comune ale subiectelor de interes general, precum şi armonizarea ciclurilor de programe.